IMG_0799_mic_text

Pauza de masa s-a terminat. Am revenit din vacanta si reincep cautarea retetelor si a gusturilor ascunse in lumea asta mare a orasului Bucuresti. Revin putin aici la cosmogonia gastronomica ca sa subliniez ca e bine ca, inca, pamantul se invarte si e plin de plante si animale. Inainte de a infige laleaua in branza autohtona si de a incepe un nou sezon gastronomic pentru amatori trebuie sa fac un mic recensamant al faptelor de bucatarie si internet desfasurate in primul an de Depamplezir si sa povestesc cateva lucruri care s-au intamplat in vacanta.

O sa incep cu vacanta.

Una din cele mai bune destinatii de vacanta pentru un pasionat de bucatarie este, cu siguranta, Franta. Dar Franta este imensa. Eu am umblat vreo 7 zile in sud, in Provence, unde am simtit ca fiecare colt al pamantului ascunde ceva pe care trebuie sa il aflu. E vorba aici si despre o stare de haplea pe care o am cand ajung intr-un “promise land” personal pe care as vrea sa il storc de toata informatia. Si atunci umbli si alergi si iti vine sa iei masa de vreo 4-5 ori pe zi si apoi sa umbli nauc pe strazi si sa absorbi fiecare centimetru de asfalt din fata unei cofetarii din Saint-Remy de Provence unde ai gustat savarina absoluta sau, tot aici (in Saint-remy), sa plangi la usa restaurantelor inchise intre ora 14:00 si 19:00 pentru ca francezii stiu sa isi aprecieze viata personala, uneori, mai mult decat sa fuga disperati spre cadranul ceasornicului pe care zdrangane monezile de Euro. E o chestiune de civilizatie si de intelegere comuna a unui interes comun: ne place viata? Ne place! Avem o tara frumoasa si cu traditie? Avem! Stim sa gatim si sa mancam bine? Stim! Pai hai sa avem grija unii de altii: lucrul bun se face cu rabdare si fara presiune. Clientul intelege producatorul, bucatarul si pescarul. Si lucrul asta se simte pe toate soselele inguste pe care le strabati cu masina in Antibes sau in satele din jurul localitatii Grasse sau la Cassis unde e inca vie imaginea din Pauline a la Plage a lui Eric Rohmer.
Bineinteles ca exista si cealalta fata a monedei, exista Cannes si Saint-Tropez si dealurile pe care locuitorii din Nisa si-au intins blocurile de beton pentru a vedea marea de cat mai sus. Sunt locurile care si-au pierdut perfectiunea pe care imi imaginez ca o aveau pe vremea lui Belmondo sau a lui Bardot.
IMG_0764_mic
In Saint-Tropez, cel putin, mediul e toxic, umbli ca intr-un muzeu al opulentei in care iti pierzi pasii printre mii de alti turisti aspiranti la lingoul de smarald in care sa isi intinda cearceaful de plaja. Am plecat repede. M-am emotionat mai mult in fata unui tractor plin cu usturoi violet (Appelation d’Origine Controlle) pe care l-am descoperit la o ferma pe drumul spre Moustiers-Sainte-Marie.
IMG_0765_mic
IMG_0766_mic
Aici este de fapt filonul francez pe care il cautam. Aici si in pivnitele de vin din regiunea Bandol de pe langa Cassis si Cyr sur Mer, la castelul Pibranon unde se face un Rouge de Bandol extraordinar si unde poti beneficia de o degustare de vinuri care ajunge pana la anul 1947. Franta e mare si plina de recunostinta pentru cel care o scarpina intre coarne cu mana plina de monezi. E drumul initiatic in care afli ca nu doar ce era scris in ghidurile de calatorie ale unora si altora e interesant. Sunt aspecte care au scapat: sarea din piete, les fromageries, feniculul care este in tot si in toate, magazinele Autrefois din Les Baux sau Cassis.
IMG_1016_mic
IMG_1015_mic
Am mai vizitat magazine de condimente si sare, dar ca in pietele din Antibes si din Saint-Remy (mai ales un magazin care se numea Entre sel et Terre http://www.entreseletterre.com/ unde am gasit tot ce ar putea fi considerat sare pe pamantul asta) nu am gasit nimic mai complet si interesant.

IMG_1019_mic
IMG_1028_mic
IMG_1020_mic
Cat despre magazinele de branzeturi care au numele Maitre Fromagere-ului trecut la intrare nu se mai poate vorbi in cuvinte. Trebuie verificat.
Recunosc ca in timp ce ma intorceam spre Romania am avut multe ore de reflectat asupra situatiei. Ca oricat de mari ar fi taxele pe autostrazi in Franta si Italia, totusi merita, si iti dai seama de asta imediat cum intri in Romania si incepi sa prinzi doar Radio Romania Actualitati cu greseli gramaticale, si gropi pe sosele, iar undeva dupa Drobeta Turnu-Severin poti citi un panou pe care scrie: Romani, opriti jaful! (ar trebui pus la granita, direct)
1912393_787175771303748_2956231398411959658_n
E inevitabil sa nu iti pui intrebarea: de ce m-am intors? La ce m-am intors?
Ma intorsesem la timp sa urmaresc siderat ratarea in care se traieste zilele astea in Romania. Guvern ratat, intentii ratate. Pentru ca nu exista un interes comun, ne urmareste si ratarea viitorului. Asta e o concluzie care are de-a face si cu gastronomia romaneasca la urma urmei. Nu stim ce mancam, nu stim sa mancam de cele mai multe ori si nici nu ne intereseaza decat sa fie mult, sa fie ieftin si sa ne saturam. Ah, si mai e si fenomenul Masterchef care a facut mai mult circ decat educatie.
Ma opresc aici cu revelatiile din vacanta. Vizitati Franta!
Vive la France!