coquelete-10

Desi are un aer foarte frantuzesc din cauza ingredientului principal(Coquelet), probabil ca acesti cocosei se gateau de minune si pe vremea lui Ion Creanga. In spatele bisericii la care canta batranul nostru povestitor sigur a existat o ograda cu gaini si cocosei d’acestia. Semne exista daca ne uitam la trupesul Ion Creanga.

coquelete-1

Si cum ar fi aratat reteta asta pe vremea lui Ion Creanga?
Ia sa ne imaginam putin.

Se iau 2 cocosei degraba si cruzi la trup de mai mare mila sa pui mana pe cutit. Se tin in apa fiarta cam cat ai spune un Tatal nostru si apoi se dezbraca de pene. Parliti in flacara vie a aragazului (nu cred ca aveau pe timpul ala) sa nu ramana niscaiva puf si tulei pe cocosel, apoi il batjocoriti cu ulei de masline si vin alb dimpreuna cu sare mare grunjoasa si frecati animalu cat sa ii iasa tot sufletul din dansul. Sa puneti si o lingura de seminte de fenicul. Fac povestea mai gustoasa. Se lasa in racoarea beciului intr-un vas acoperit cu cimbru, piper si alte foi de dafin pret de cateva ore (spre 12).
Se incinge cuptorul bine si se da vasul acoperit la cuptor. Dupa o ora se scoate capacul si se lasa cocoselul razbelit sa se rumeneasca singur in vapaia de caldura. Se mai pune putin unt peste. Si mai lasam pana se rumeneste bine si devine auriu.

coquelete-2

La cocoseii astia merg de minune cartofi noi tavaliti prin tigaie cu marar si usturoi. Cartofii trebuie fierti putin inainte sa se inmoaie si apoi se trag la tigaie cu putin unt si usturoi (catei intregi) pana devin aurii. Punem mararul tocat mare peste toata asta, saram, piperam si gustam apoi facem o cruce mare si dam la masa ca in marea si vesela Moldova plina de gurmanzi.

coquelete-3

Eu am gasit cocoseii astia la Mega Image si sunt preferatii mei pentru mesele mari cu invitati gurmanzi dar si pentru cei care tocmai au devenit vegani, dar din cand in cand vor sa isi mai aduca aminte de gustul suculent al carnii.