IMG_8579_mic_text
Bacci di dama e un desert tipic italienesc. Denumirea vine, probabil, din imaginatia doamnelor bucatarese care uitandu-se bine la profilul acestor prajituri au vazut ca seama cu buzele unei femei. As adauga ca si textura ar avea ceva din delicatetea si onctuozitatea gurii de femeie. Dar e doar o presupunere.
Bacci di dama are mai multe variante si se pot realiza si mai multe in plus, dar eu am incercat reteta clasica cu alune de padure. Din curiozitate. Pentru ca se intampla ceva interesant cu aluatul din care se face acest desert. Din sfera, aluatul devine semisfera cand se pune in cuptor. Ca sa vezi!, mi-am zis incet in gand si am pus mana pe o punga de alune de padure. Deci daca fac un aluat din faina, unt, alune de padure zdrobite si zahar rezulta semisferele astea in cuptor la o anumita temperatura. Apoi le unesc cu ciocolata neagra la mijloc si… Hmmm! Pare bun.

IMG_8583_mic

Am inceput treaba. Ingrediente de calitate in primul rand.

Ingredientele
Alune crude de padure – 100 gr
Unt rece – 100 gr
Faina – 100 gr
zahar – 100 gr
ciocolata pentru lipit semisferele – 100 – 150 de grame

IMG_8499_mic_text

Alunele de padure trebuie decojite. Cea mai rapida metoda e coacerea. Le-am pus in cuptor la 150 de grade pentru vreo cateva minute pana au inceput sa apara crapaturi pe coaja maronie. Le-am scos din cuptor si am frecat alunele intr-o punga de plastic, iar cojile s-au dat la o parte din drumul acestui desert.
Intr-un robot de bucatarie am macinat alunele pana au ajuns de consistenta unui malai usor unsuros. In acest moment atmosfera se umple de mirosul placut al alunelor usor coapte.

Intr-un bol amestecam toate ingredientele uscate (faina, zahar, alunele macinate) si apoi adaugam untul rece pe care il framantam cu degetele rapid. Aluatul e usor sfaramicios, dar se aduna repede intr-o bila pe care am framanatat-o putin.
IMG_8500_mic
Apoi am aplatizat bila pana a devenit un disc cu grosimea de aproximativ 2 cm. Am acoperit cu folie si am dat la frigider pentru cateva ore. Se lasa o ora minim la frigider sau daca e graba mare se pune in congelator pentru 20-30 de minute.
IMG_8507_mic
Aluatul se scoate si se decupeaza din el cu o lingurita cantitati egale. Din fiecare bucatica se face o bila cu diametrul de 1 cm jumatate spre 2 cm. Eu le-am facut mai mari si mi-am dat seama abia cand le-am scos din cuptor. Toate bilele merg iarasi la frigider pentru 1 ora sau in congelator pentru 30 de minute.
IMG_8521_mic
IMG_8574_mic

Dupa ce au devenit foarte dure la atingere in frigider le punem intr-o tava la o distanta de 2-3 cm una de cealalta si o dam in cuptorul incins la 150-160 de grade pentru 10-15 minute. Durata oscileaza in functie de cuptor evident. Cel mai bine e sa supravegheati sferele de aluat ca sa nu se topeasca si sa se intinda in tava in loc sa capete forma de semisfera pe care o cautam. Dupa 15 minute le-am scos din cuptor si se topisera putin cam mult, dar acceptabil.

In acest moment aluatul este foarte fragil si nu trebuie atins. Trebuie lasat sa se raceasca complet inainte sa unim semisferele cu ciocolata topita.

Eu am pus si putin unt in ciocolata topita si restul de alune de padure ramas la macinat.

Am unit si le-am lasat in pace inca vreo ora. Este interesant cum cele doua emisfere capata consistenta puternica pe masura ce ciocolata se intareste intre ele. Sunt foarte interesante la gust si delicate. Nu domina arome puternice, dar sunt placute si dense ca textura.
IMG_8580_mic

Am descoperit apoi ca David Lebovitz are o prietena care l-a invatat sa faca aceste cookies cu faina de orez. Sunt curios daca exista diferente notabile de textura si gust.
Voi reveni asupra acestui desert.